clevetic

1. ISTORIC. SIBIU

Dezvoltarea medievala a zonei Sibiului, dupa cum o putem vedea in lumina documentelor este istoria comunitatii de colonisti care se aseaza in zona Transilvaniei pe baza unui “contract” cu regalitatea maghiara. Regele obtinea securizarea granitelor si proprietatea economica a zonei si oferea in schimb privilegiul libertatii administrative si religioase a comunitatii de colonisti.

Cea mai veche informatie medievala scrisa cu privire la tinuturile orasului Sibiu dateaza din 20 decembrie 1191[1], cand Papa Celestin al III-lea confirma existenta prepoziturii libere a germanilor din Transilvania, prepozitura care si-a avut sediul la Sibiu. Documentul se refera la organizarea bisericeasca a colonistilor, numiti in documentul din 1191 “teutonici”, “ecclesia Theutonicorum Ultransilvanorum” in 1192-1196, un document cu referire la prepozitul Sibiului, ii numeste “flandreneses”, iar in 1206-“saxones”. Citeste »

1. Încadrare în contextul istoric, spaţial şi temporal

In mediul oraselor libere transilvanene, arhitectura gotica se modeleaza treptat, din deceniu in deceniu, in functie de propriile mijloace si traditii, variatele relatii artistice, pana la inceputul secolului al XVI-lea. Marile biserici de oras din Transilvania au fost construite in intervalul 1350-1500, perioada care coincide cu maturitatea goticului in voievodatul intracarpatic.

2. ROMANICUL- importanţa şi elementele lui, comparativ cu GOTICUL

Deosebit de semnificativa pentru configuratia artistica a Transilvaniei din a doua jumatate a secolului al XIII-lea si inceputul secolului al XIV-lea, este convietuirea goticului timpuriu cu romanicul tarziu, romanic care se intalneste la anumite catedrale si basilici, pastrandu-se grosimea zidurilor exterioare si contrafortii alipiti acestora, si absenta arcelor butante, spre deosebire de Europa unde zidurile masive sunt inlocuite cu ziduri mai subtiri si inalte, sprijinite la exterior de contraforti in forma de arcuri butante. Citeste »