1. ISTORIC. SIBIU

Dezvoltarea medievala a zonei Sibiului, dupa cum o putem vedea in lumina documentelor este istoria comunitatii de colonisti care se aseaza in zona Transilvaniei pe baza unui “contract” cu regalitatea maghiara. Regele obtinea securizarea granitelor si proprietatea economica a zonei si oferea in schimb privilegiul libertatii administrative si religioase a comunitatii de colonisti.

Cea mai veche informatie medievala scrisa cu privire la tinuturile orasului Sibiu dateaza din 20 decembrie 1191[1], cand Papa Celestin al III-lea confirma existenta prepoziturii libere a germanilor din Transilvania, prepozitura care si-a avut sediul la Sibiu. Documentul se refera la organizarea bisericeasca a colonistilor, numiti in documentul din 1191 “teutonici”, “ecclesia Theutonicorum Ultransilvanorum” in 1192-1196, un document cu referire la prepozitul Sibiului, ii numeste “flandreneses”, iar in 1206-“saxones”.

Reflectand provinciile de unde proveneau colonistii, aceste denumiri au conturat cu tendinta de uniformizare sub denumirea de saxones. Cert este ca aceasta populatie a primit de la bun inceput autonomia administraitiva precum si drept de organizare independenta a bisericii intr-o prepozitura proprie in timpul domniei regelui Bela al II-lea (1172-1196). De-a lungul timpului a existat un efort constant din partea comunitatii sasesti de a pastra provilegiile regale. Astfel, actele regale sunt reinnoite de fiecare data cand s-a putut. Cea mai renumita din seria de reconfirmari ale provilegiilor colonistilor germani este Bula de aur a regelui Andrei al II-lea din 1224, care sintetizeaza statutul privilegiat al populatiei aduse si care a fost folosit ca baza juridica in relatiile cu autoritatile comitate.

Sistemul bazat pe privilegii s-a pastrat pana in epoca moderna. Chiar de-a lungul timpului privilegiile initiale au fost amenintate, totusi cel mai de bun pret care il detinea orasul a fost libertatea-fapt afirmat public prin intense eforturi de fortificare si organizare a teritoriului administrat dupa model german.

In 1302 este semnalat inceputul organizarii sasilor in scaune, Sibiul fiind primul scaun mentionat, iar in 1355 este atestata provincia Sibiului cu cele sapte scaune.[2]

(Imagine – Veduta Sibiu – Schollenberger. 1666 (http://www.jurnal.muzeulastra.ro/1011/turnusfat.html)

Mentionat inca sub numele de Hermannsdorf in anul 1321, in a doua jumatate a secolului al XIV-lea Sibiul obtine calitatea de civitas, intr-un document din 1366 fiind pomenit numele localitaii prima data sub forma Hermannstadt. Spre sfarsitul secolului al XV-lea se formeaza o institutie numita Universitatea saseasca, aflata in fruntea ierarhiei administraitive a tuturor sasilor, aceasta fiind condusa de un jude regal, iar mai tarziu comite al sasilor.

1. 1. ISTORIC. ANSAMBLU DE PIETE CENTRALE (PIATA MARE, PIATA MICA SI PIATA HUET)

Procesul de formare a acestor piete a fost indelungat. El a inceput in veacul al XVII-lea.

In veacul al XIV-lea, cele trei spatii existau deja, insa ocuparea intregului lor perimetru cu cladiri s-a incheiat abia in secolul al XVI-lea.

In veacul al XVIII-lea, pe locul unor cladiri ce au fost daramate, s-au construit cateva edificii monumentale, care nu au modificat insa conturul pietelor decat in masura neinsemnata.[1]

In plan apar accesele din Orasul de Jos catre pietele centrale: Pasajul Scarilor, scara de acces in Piata Grivita, aflata in continuarea strazii Turnului, pasajul carosabil din Orasul de Jos, in continuarea strazii K. Marx catre Piata 6 Martie, si scara Fingerling, care leaga Piata I. C. Frimu cu Piata 6 Martie.

1. 2. .PIATA MARE

Piata Mare apare in cele mai vechi documente sub denumirea de “Circulus Major”, iar mai tarziu sub aceea de Piata Mare (Grosser Ring, Grosser Platz). Nascuta ca element de legatura intre cele patru strazi principale ale Orasului de Sus, ea s-a dezvoltat ca o piata reprezentativa. Piata Mare si-a pastrat pana in zilele noastre aproape intocmai planul originar. Schimbarile intervenite se refera mai ales la legatura cu strazile convergente; astfel de pilda, legatura strazii Octombrie Rosu cu piata se realiza printr-o trecere acoperita. Strada 1 Mai avea intrarea in piata o sicana destul de pronuntata. Spre deosebire de acestea, intrarea strazii Avram Iancu era foarte curgatoare. Aici, casa dinspre rasarit de Turnul Sfatului se gasea la aceeasi aliniere cu cea dinspre apus de turn, in fata lor existand un spatiu secundar mai important, de trecere.

Mai putine date sunt cunoscute despre schimbarile intervenite in alinierea caselor de pe laturile propriu-zise ale pietei. Spre miazanoapte de strada General Magheru s-a desfiintat in anul 1830 o retragere, iar spre strada Octombrie Rosu s-a rotunjit in anul 1905 limita proprietatii din colt.[2]

Desigur o importanta plastica deosebita pentru inchegarea imaginii pietei au avut cateva elemente decorative, intre timp disparute. Dintre acestea sunt de amintit mai ales: fantana ce se gasea in partea de miazanoapte-rasarit si statuia lui Roland, mai tarziu cea a Sfantului Nepomuk, in partea de miazazi-apus a pietei.

Casele inconjuratoare, de vechimi diferite, au fatadele refacute relativ recent. Elementele cele mai vechi de fatada dateaza din a doua jumatate a veacului al XVI-lea si se gasesc la casele cu nr. 8 (Casa Haller) si nr. 13 (Casa Reissner). Relativ bine s-au pastrat fatadele din veacul al XVIII-lea, printre care, in ordine cronologica, amintim pe acelea ale cladirii calugarilor Petrini, nr. 2, ale bisericii catolice si, din a doua jumatate a aceluiasi veac, pe acelea ale Palatului Brukenthal, nr. 3, ale casei nr. 4 si ale casei ce contine gangul de trecere spre strada Roosewelt. Din veacul al XIX-lea dateaza fatadele caselor nr. 3, 3a, 6, 7, 10a, 11, 12. Ele s-au realizat cu ocazia transformarii sau inlocuirii unor case vechi. Despre aceste case vechi se stie putin. Merita sa fie amintit faptul ca  pe locul Palatului Brukenthal se gaseau inainte doua case cu arcade la parter, iar pe locul casei nr. 10b, o constructie gotica cu turn.

Piata Mare din Sibiu s-a conturat din anul 1366 odata cu finalizarea celei de-a III-a centuri de fortificatii a orasului. Inca de acum este proiectata piata ca centru vital al unui oras ale carui fortificatii inconjurau toata suprafata “orasului de sus” si se parceleaza spatiul intra muros. Prima mentiune documentara referitoare explicit la functia de piata o avem din 1411 cand este mentionata ca piata de cereale.

Majoritatea caselor din jurul pietei isi au inceputurile in sec. XV-lea, pastrandu-se pana astazi numeroase elemente medievale peste care au intervenit refaceri renascentiste, baroce sau clasice. Spre deosebire de Piata Mica unde se poate observa o concentrare a “boltilor”-spatii de desfacere a marfurilor lacatarilor din zona, in Piata Mare se remarca un amestec de case rezidentiale spatii comerciale si institutii publice. Steagurile de vant erau nelipsite de pe acoperisurile caselor si indicau fie anul constructiei, fie semnul breslei. Piata are lungimea maxima de 142 m, iar latimea de 93 m.

Daca Piata Huet si mai apoi Piata Mica trec pe rand in planul doi din punct de vedere al functiei publice, Piata Mare incepand cu sec. al XVI-lea este oglinda vietii administrative, politice si economice a unui oras de prima marime al Transilvaniei.

Piata Mare avea pana la 1783 un monument gotic cu statuia lui Roland in varf. Expresie publica a dreptului autonom al orasului, statuia lui Roland are in lumea germanica o traditie mai veche, cea mai renumita din seria acestor statui fiind cea din Bremen, care dateaza de la 1404.[3] Simbol al oraselor libere de jurisdictia comitatelor, statuia lui Roland, reprezinta asemenea eroului omonim din cronica lui Eginhard intruchiparea libertatii si dreptatii. Aceasta statuie cu puternice trimiteri medievale, cunoscuta si sub “stalpul infamiei” a fost inlaturata in 1783. Deocamdata nu se cunosc originile instalarii acestei piese in Piata Mare; cunoastem documentar episodul din 1550 cand pietrarul Onoforius a primit 241 de florini, din care 128 florini pentru manopera si restul de 10 care de piatra aduse din zona Clujului si cele 44 de pietre aduse de la Rasinari, care au servit la ridicarea din nou a monumentului care s-a realizat pe locul unuia mai vechi. Reprezentarea este pastrata azi la colectia de arme a Muzeului National Brukenthal, statuia lui Roland cu spada, este cea de-a treia din piesele cunoscute, ea fiind realizata in sec. XVII-lea, si a inlocuit-o pe cea realizata Onoforius. Tot ca reflex tarziu al evului mediu a functionat intre 1721 si 1757 tot in Piata Mare “cusca nebunilor” in care erau expusi pe timpul zilei cei care tulburau linistea publica pe timpul noptii. Central, in fata casei Haller era o cladire, azi disparuta unde era cazarma garii urbane. Amplasata central, in Piata mare functiona o fantana publica care era alimentata cu apa printr-un sistem de conducte. Aceasta fantana s-a pastrat in forma ei baroca pana in epoca contemporana.

La inceputul sec. XVII-lea orasul era ravasit de dese atacuri si cuceri de Gabriel Bathory la 1610. In urma acestui episod Sibiul este depopulat iar la 1614 cand noul principe Gabriel Bethlen restituie cheile orasului acesta era o ruina. Acum “orasul frumos si sfant a fost prefacut intr-o vizuina de ucigasi si intr-un loc ingrozitor de pustiit”.[4]

Pe latura de nord a pietei dupa dezafectarea zidului celei de-a doua faze de fortificatii, functiona un sir de case medievale si casa breslei Croitorilor, construita la 1466 care desparteau Piata Mica de Piata Mare. Dupa cucerirea Transilvaniei de catre habsburgi si revenirea catolicismului ca religie de stat, se demoleaza o parte din aceste case pentru a face loc bisericiii catolice care a fost construita impreuna cu seminarul iezuit (actuala casa parohiala). La 1738 este ridicata in piata statuia Sf. Ioan Nepomuk un simbol foarte popular al revirimentului catolic in Europa centrala.[5] La inceputul secolului XX casele medievale de pe locul actualei primarii sunt demolate, in locul lor fiind ridicata constructia Bancii de Credit Funciar, care s-a pastrat cu mici modificari pana astazi.

Caracteristica unica a acoperisurilor caselor orasenesti, cu asa numitii “ochi ai orasului”, care sunt cunoscute ferestrele din acoperisuri, se pastreaza inca foarte bine mai ales pe latura de sud a pietei.

Prin prisma oglindirii in aspectul pietei a diverselor regimuri politice se remarca originalitatea organizarii sasesti a orasului care intra in epoca moderna cu puternice caractere medievale care s-au pastrat pana tarziu. In cazul Sibiului modernizarea este asociata cu stapanirea austriaca, care aduce cu sine contrareforma. Dupa intense negocieri cu autoriztatile locale se impun simboluri ale noii conduceri centrale precum si organizarea institutiilor ce functionau pe langa Guberniul imperial ce a functionat aici intre 1692 si 1790. Se construieste Biserica catolica si seminarul aferent iar in piata este instalata impunatoarea statuie a lui sf. Ioan Nepomuk. Piata a fost pavata in 1874 cu dale de granit.

Dupa 1948 toate piesele ce erau in piata au fost demontate, centrul ei devenind un rondou urias de flori.

In 1984 rondoul este desfiintat iar in fata bisericii catolice este ridicata statuia de mari dimensiuni a carturarului Gheorghe Lazar. Dupa o asteptare de apropae 40 de ani statuia Sf. Ioan Nepomuk a fost adusa in curtea casei parohiale catolice in anul 1987.

1. 3. Case si loturi din Piata Mare

RESTAURANTUL “LA TURN”, (Piata Mare nr. 1), este casa unita cu cea de la Piata Mica nr. 2 . Ansamblul a fost datat in sec. XV, inceputul sec XX, pe baza observatiilor de istoria artei. Casa cuprinde mai multe loturi medievale care au ocupat zona liniei celei de-a doua centuri de fortificatii a orasului. La inceputul sec. XX prin parterul tronsonului lipit de Turnul Sfatului s-a deschis un nou pasaj care dubla accesul spre Piata Mica pe langa Turnul Sfatului.

Pe tot traseul zidului de fortificatie al incintei a II-a au luat nastere doua siruri de case dintre care cea mai impozanta era casa breslei croitorilor construita la 1466. In aceasta liniei de constructii functiona si cantarul orasului precum si o farmacie. AcEste constructii au fost demolate pentru a face loc bisericii catolice si casei parohiale catolice.

Cladirea din zona coltului vechi fortificatii a fost demolata pentru ca pe locul ei sa fie ridicata cladirea bancii de Credit Funciar, devenita sediul CEC in perioada comunista iar actualul sediu al Primarie.

(Imagine Turnul Sfatului, nu se cunoaste datarea, (http://www.jurnal.muzeulastra.ro/1011/turnusfat.html)

PALATUL BRUKENTHAL, (imagine), in Piata Mare nr. 4, construit intre anii 1778-1788 cu scopul de a adaposti colectiile de arta ale baronului Samuel von Brukenthal, este unul din cele mai reprezentative monumente ale orasului.

CASA ALBASTRA, (Piata Mare nr. 5), a fost construita in mai multe etape incepand cu sec. XV-lea. Desenul din 1703 reprezentand executia primarului Hartneck arata aceasta casa cu un singur etaj. La sfarsitul sec. al XVII-lea se cunoaste ca apartinea farmacistului Georg Vette de la care a fost cumparata apoi de baronul Lambert von Moringer. In timpul acestui proprietar cladirea sufera mai multe modificari in stil baroc, in aceasta cladire functionand in perioada 1768-1783 primul teatru din Sibiu. In anul 1810 a fost achizitionata de oras din 1819 fiind denumita “Casa Albastra a orasului”. In anul 1844 casa a gazduit sediul Academiei de Drept, iar in anii 1858-1862 a fost sediul Societatii de Stiinte Naturale.[1]

CASA DIN PIATA MARE nr. 6, este rezultatul unor profunde modificari de sec. XVIII pastrandu-se totusi elemente care pot data primele faze ale casei in sec. XIV-lea.

CASA GENERALULUI, (Piata Mare nr. 7), este rezultatul unificarii a trei case medievale printre care era un gang de acces spre Piata Schiller. La sfarsitul sec. al XV-lea era in posesia lui Paul Horwath-Remser iar apoi proprietatea a trecut in posesia lui Albert Huet in perioada cand era jude regal. La sfarsitul sec. al XVIII-lea a fost achizitionata de magistratura orasului iar din 1784 aici a fost resedinta comandantului general al trupelor austriece locatar dupa care isi trage si numele.

CASA HECHT, (casa comesului, Piata Mare nr. 8), a fost construita in mai multe etape, cele mai vechi elemente databile fiind din sec. al XV-lea. Casa a apartinut lui Cristophorus Italicus de Florentia, care impreuna cu Nicolaus de Wagio si cu primarul Oswald Wenzel a administrat camera Montanistica si monetara din Sibiu. La 1472 casa a fost vanduta de fiul acestuia Paulus Italicus lui Georg Hecht. Boltile gotice tarzii din caramida care le mai pastreaza casa provin din aceasta perioada. In 1595 casa trece in proprietatea lui Johann Wayda care ii aduce modificarile in stil renascentist care se vad astazi. In 1821 a fost cumparata de Universitatea saseasca.

CASA de la nr. 9, are de asemenea cele mai vechi elemete pastrate din sec. al XV-lea. Se cunoaste ca a apartinut pe la 1475 primarului Oswald Wenzel iar in sec. al XVIII-lea lui Andreas Czekelius si apoi lui Michael Hirling. La 1828 apartinea primarului Martin Hochmeister, care a si renovat casa, dandu-i aspectul actual.

CASA HALLER, (Piata Mare nr. 10), este casa care mai pastreaza in forma nealterata un turn locuinta de factura gotica. Din sirul de proprietari care au locuit aici de-a lungul timpului se cunosc: Hyeronimus Schneider (pe la 1475), Michael Gereb, Johannes Agatha (la 1490) apoi Szervatius Holzsuch. La 1537 apartinea lui Michael Altemberger care o vinde lui Petrus Haller. In timpul acestuia din urma casa primeste majore modificari in stil renescentist, aspect care se pastreaza pana astazi.

CASA  de la nr. 11, este construita tot pe lotul de la nr. 10 din care s-a facut separarea. Se cunoaste ca a apartinut pe la 1475 negustorului Hans Wel iar in sec. al XVII-lea primarilor Tobias Sifft si Georg Reussner.[2]

Casa de la numarul 12 are de asemenea cele mai vechi elemente din sec. al XV-lea iar in jur de 1475 apartinea senatorului Velten Lederer.

Casa LUTSCH (Piata Mare nr. 13), fosta banca Bucuresti-Frankfurt actualmente sediul Forumului Germanilor din Romania. Pe acest loc a fost ultimul sediu al prepozitiunii pana la desfiintarea ei la 1424 de regele Sigismund. Casa a fost modificata de mai multe ori, ultimele modificari fiind vizibile in reprezentarile de epoca pastrate. In sec. al XV-lea a apartinut familiei Altemberger iar apoi familiei Haller. Din 1593 a fost cumparata de Johann Lutsch iar la 1661 urmasii acestuia o vand lui Georg Reussner. Cladirea ajunge in posesia orasului prin donatia facuta de urmasii ultimului proprietar.

CASELE DE LA NUMERELE 14 si 15 sunt construite de asemenea in sec. al XV-lea si pastreaza inca numeroasele elemente ce justifica datarea primelor faze in aceasta epoca.

CASA WEIDNER-REUSSNER-CZEKELIUS (Piata Mare nr. 16), este una dintre casele care pastreaza numeroase elemenete renascentiste. Ancadramentul portii pastreaza blazonul primarului Johann Reussner insotit de anul 1652. Casa a apartinut familiei Weidner apoi senatorului Johann Reussner Jr., iar mai apoi ultima parte a sec. al XV-lea in proprietatea familiei Czekelius.

1. 4. BISERICA ROMANO CATOLICA

(Imagine, aspect al Bisericii catolice la inceputul sec. XX[1])

A fost construita pe latura de nord a Pietei pe locul Halei croitorilor si a unor case medievale.

Incepand cu 1543 sasii au adoptat Reforma religioasa, orasul a ramas aproape 150 de ani fara biserica catolica. Ca urmare a victoriilor Imperiului Austriac impotriva Imperiului Otoman, se instaureaza regimul austriac. Sibiul devine la inceput sediul comandamentului armatei austriece, iar mai apoi capitala administrativa a provinciei. La inceput pentru soldati, s-a permis celebrarea slujbei catolice in casa breslei croitorilor din Piata Mare aproximativ in locul in care se afla astazi biserica catolica. Cu timpul ofiterii si functionarii administraitivi s-au stabilit in oras, asa incat s-a format o mica comunitate catolica. Dupa tratative indelungate cu Sfatul orasului se obtine acordul pentru construirea bisericii catolice. In data de 4 iulie 1726 s-au inceput lucrarile, iar pe 13 septembrie 1733, biserica a fost sfintita de catre episcopul Ardealului Georg von Sorger.

Desi a fost construita intr-o epoca a barocului dezvoltat, biserica are un stil sobru, la inceputuri fiind mai austera decat cum se vede astazi intrucat in biserica nu exista decat o singura fresca, cea din spatele altarului principal, cu Maica Domnului incoronata de Sfanta Treime. Aceasta fresca a fost pictata in 1777 de pictorul austriac Anton Steinwald. In anul 1904, biserica a fost pictata de pictorul Ludwig Kandler din Munchen. In 1977-1978, aceasta pictura a fost curatata si reimprospatata. Orga actuala a bisericii, instalata in anul 1860, a fostt realizata de constructorul de orgi Karl Hesse din Viena.

Turnul care este decrosat de nava a fost terminat in 1738 iar la 13 septembrie 1739 a fost asezata crucea pe varful clopotnitei.

Notabil este monumentul funerar al generalului Otto Ferdinand de Abensberg, comandant militar al Transilvaniei intre 1744-1747, care este in interiorul bisericii in partea dreapta a altarului. Monumentul funerar a fost executat de catre sculptorul clujean Anton Schuchbauer. Confesionarele dateaza din vremea iezuitilor. De asemenea, valoroase sunt vitraliile executate in anul 1901 la Budapesta.

2. ELEMENTE RESTAURATE. Piata Mare in prezent (anul 2010)

Aici este centrul istoric al Sibiului, Piata Mare a fost prima data mentionata in 1411 ca Piata de Cereale. Incepand din sec. 16 piata a devenit centrul vechii cetati. Executiile si adunarile publice aveau loc aici. Timp de sute de ani a fost denumita Grosser Ring, sau Grosser Platz, intre razboaie s-a numit Piata regele Ferdinand, iar comunistii au denumit-o Piata Republicii. Din 1990 s-a revenit la denumirea originala. Piata are o lungime maxima de 142 m, iar in latime 93 m, fiind una dintre cele mai mari din Transilvania.

Latura de sud a pietei este declarata monument arhitectural protejat UNESCO datorita stilului arhitectural unic care este mentinut aici. De aici se pot observa cel mai bine “ochii orasului” cum sunt cunoscute ferestrele din acoperisuri. Din Piata mare porneste cea mai importanta artera a orasului, strada Nicolae balcescu, iar doua strazi coboara spre gara, strada Avram Inacu si Strada Gen. Magheru unde se afla Gimnaziul Gheorghe Lazar complexul Ursulinelor.

Din 1734 Piata Mare a fost dominata de statuia lui Nepomuk, ridicata de comandantul orasului, generalul Wallis, iar o fantana cu tevi exista inca de la mijlocul secolului 1500.

Dupa razboi statuia lui Nepomuk a fost mutata intr-o curte iar piata a fost transformata intr-un parc cu alei. Din anii 1980 piata este dominata de statuia modernista a lui gh. Lazar. Incercari se fac pentru a repune statuia in pozitia originala se de a reda pietei atmosfera medievala din trecut.

2. 1. Case celebre

Casa Albastra se afla langa Palatul Brukenthal. Decoratiile modeste ale fatadei pot fi atribuite clasicismului, dar plastica gotica si renascentista din interiorul constructiei, arata defapt ca aceasta constructie este mai veche. Vechea stema a Sibiului este pictata pe fatada. In a doua jumatate a sec. 18 aici aveau loc spectacole de teatru.

Casa George Hecht a fost construita in sec. 15. In 1584 este vanduta primarului Johann von Wayda. Deasupra unui portal renascentist de la poarta de intrare exista blazonul familiei Wayda, un vultur in zbor cu o pasare tinuta in gheare, deasupra lor coiful si coroana. In 1821 Universitatea Natonala cumpara casa, apoi sarpanta si fatada principala se modifica substantial in stilul clasicist.

Casa Haller, in stil gotic pastreaza multe elemente din cladirea originala din sec. 15-16, cum ar fi turnul locuinta, care in afara de plastica arhitecturala (ancadramente gotice ale usilor si ferstrelor) si-a mentinut si vechiul acoperis cu olane. Infatisarea ei actuala se datoreaza in mare parte lucrarilor de renovare efecutuate de Petrus haller, pe la mijlocul sec. 16.

Din aceasta faza de constructie provine portalul principal cu decoratii renascentiste si urme din vocabularul formelor gotice. Casa a fost in proprietatea familiei Haller timp de 345 de ani.

Casa lui Fileck (1802), se afla pe latura de sud, fiind una dintre cele mai frumoase cladiri din oras.

Casa Reissner-Czekelius este o cladire medievala. La poarta de intrare si pe fatada centrala exista portaluri renascentiste, unul din 1582 si portalul principal din anul 1652, cu blazon.

Cladirea Bancii, sau cladirea CEC-ului se afla pe coltul de nord-vest si este o frumoasa constructie in stil eclectic ce dateaza din 1906.

Parcela pe care se afla imobilul ocupa din punct de vedere urbanistic o pozitie privilegiata in ansamblul pietelor medievale ale orasului realizand legatura dintre Piata mare si Piata Mica si strada Samuel Brukenthal.

Constructia este unul dintre utimele imobile aparute in ansamblul medieval al orasului in anul 1906 ca sediu al Bancii de Credit Funciar, fiind primul edificiu primul edificiu din acesta zona care apare de la inceput ca sediu de banca, raspuns direct al necesitatilor economice de inceput de secol XX.

Constructia este inclusa in rezervatia de arhitectura-Cetatea Sibiului. Statutul de zona protejata conferit de CNMASI rezulta din valoarea urbanistica a ansamblului medieval si din densitatea de constructii semnificative din punct de vedere istoric si arhitectural. De asemenea imobilul se afla pe Lista monumentelor istorice a Municipiului Sibiu.

Planul cladirii are forma unei potcoave, urmand in intregime conturul parcelei pe care se afla. Edificul are subsol, parter, mezanin, doua etaje si un etaj partial la nivelul podului. In zona centrala se afla o curte interioara dreptunghiulara.

Constructia este realizata din caramida portanta cu plansee din lemn si plansee din bolti de caramida si grinzisoare metalice. Sarpanta este formata din structura de lemn, in doua ape cu pante accentuate.

Accesele sunt rezolvate cu ajutorul a doua scari in patru rampe care urca pana la etajul doi plecand de la subsol, respectiv parter si o scara balansata de la subsol pana la nivelul podului. Legatura dintre parter si etajul unu se realizeaza si prin intermediul unei scari monumentale, cu rampe divergente, in dreptul accesului principal dinspre strada Samuel Brukenthal, orientata spre curtea interioara si acoperita cu luminator de sticla pe structura metalica. Treptele sunt realizate din piatra sau lemn, spre subsol, iar parapetii sunt din fier forjat cu mana curenta din lemn si din piatra cu balustrii in cazul scarii principale.

S-au rezolvat cerintele de ordin functional ale Primariei Municipilui Sibiu, prin lucrarile proiectate urmarindu-se reabilitarea imodilului din punct de vedere arhitectural si urbanistic. Astfel prin configurarea spatiilor interiare s-a pus in valoare potentialul existent al cladirii in conditiile implicarii functionale in viata orasului.

Fatadele imobilului au urmat un program de restaurare, de completare a elementelor deteriorate si refacere a celor distruse, in aceasta categorie intrand elemente de fatada (pilastrii cu caneluri, cornise, ghirlande vegetale, ecusoane, masti, ancadramente, etc.) si elemente decorative de acoperis din tabla din zinc.

Palatul Brukenthal gazduieste muzeul Brukenthal fiind unul dintre cele mai insemnate monumente in stil baroc din Romania. A fost inaugrat in 1788 ca resedinta oficiala a baronului samuel Brukenthal, guvernator al transilvaniei in perioada 1777-1787. Fatada pastreaza blazonul familiei iar in interior se gasesc numeroase obiecte originale apartinand familiei Brukenthal. Deschis in 1817, muzeul gazduieste galeria de Arta si Biblioteca Brukenthal. Galeria de arta nationala, Cabinetul de Stampe, Colectia de Arta decorativa si Pinacoteca Brukenthal.

2. 2. Fatadele imobilelor din Piata Mare

Dupa ce in anii precedenti s-a desfasurat o ampla actiune de refacere a infrastructurii si pavajelor unor spatii publice din zona istorica a municipiului Sibiu, in toamna anului 2006 au fost finalizate o serie de lucrari de restaurare a unor fatade din aceeasi zona.

Majoritatea lucrarilor au fost finantate de Ministerul Culturii si Cultelor prin ONMI.

Proiectul “Restaurarea fatadelor, portilor, gangurilor, porticelor si curtilor interioare ale unor imobile din Piata Mare, Piata Mica si Piata Huet pentru punerea in valoare prin introducerea in circuitul public, turistic si cultural”, a fost realizat de catre o firma al carei sef de proiect a fost arh. Cristina Gheorghe (decedata in mai 2006) in colaborare cu specialistii sibieni, si a fost realizat intr-o perioada scurta (septembrie-noiembrie 2005).

Lucrarile au fost supravegheate pe santier din partea proiectantului de arh. Ioan Bucur (Piata Mare) si arh. Mihai Tuca (Piata Mica si Piata Huet). Dirigentia de santier din partea ONMI a fost asigurata de ing. Stefanel Adrian.

In Piata Mare au fost abordate cladirile de la nr. 6, nr. 7 (inclusiv fatada posterioara, gangul de trecere spre str. Arhivelor si cladirile adiacente din str. Arhivelor nr. 1 si 2), nr. 8, 9, 10, 11, 12, 14, 15, 16, precum si cladirea din str. Magheru nr. 2, care are fatada spre Piata Mare.

La cladirile de la nr. 8, 9, 10, 11, 12 si 16 au fost tratate si gangurile si curtile interioare, acestea prezentand elemente valoroase.

Cele trei piete reprezinta nucleul central al zonei istorice si concentreaza in spatiul lor majoritatea monumentelor mai importante ale orasului, toate cladirile fiind clasate. Forma organica a acestor piete se datoreaza evolutiei spatiului urban adaptat la conturul primelor doua centuri fortificate, carora le s-au alipit cladirile. Desi functiunile dominante in primele perioade istorice au fost diferite, aceste trei spatii au in prezent un caracter fluent si unitar.

Piata Mare, relativ mai noua fata de celelalte, s-a format in exteriorul celei de a doua centuri fortificate in sec. XIV. Perimentrul este alcatuit in cea mai mare parte din cladiri care au apartinut patriciatului orasenesc din randul caruia s-au recrutat mai multi notabili ai Sibiului.

Primele informatii despre cladirile de locuit din piatra din acest spatiu ne parvin de la inceputul sec. XV.

Aspectul arhitectural al cladirilor poarta in general amprenta sec. XVIII-XIX, cu toate ca majoritatea pastreaza in mare masura substanta arhitecturala medievala, vizibila mai ales la interior, la nivelul pivinitelor, spatiilor boltite de la celelalte nivele precum si al unor poduri.

Lucrarile de restaurare au urmarit punerea in valoare a unor eventuale elemente mai vechi la nivelul fatadelor, fiind precedate de sondaje de parament realizate de pictorul restaurator Ioan Munteanu.

Cele mai spectaculoase descoperiri sunt cele din gangul de la nr. 8 (nise in forma de arc in acolada in peretii laterali ai gangului, precum si un ancadrament de fereastra renascentist din piatra, cu urme de policromie), nr. 10-casa Haller (nise similare cu cele de la nr. 8 in gang, decoratie parietala renascentista deasupra ancadramentelor de piatra ale ferestrelor din fatada principala) si nr. 16 (pilastrii din piatra cu sectiune patrata, inclusi in peretele lateral stanga al gangului).

La casa Haller au fost pusi in evidenta, in urma decaparilor tencuielilor suprapuse, patru lei heraldici, de mari dimensiuni, plasati deasupra ancadramentelor de fereastra. Lucrarile de restaurare, conduse de pictorul restaurator Liviu Ciungan, au fost finalizate in primavara anului 2007, redau aspectul fatadei asa cum se prezenta in perioada lui Petrus Haller, care a cumparat cladirea in 1536 si a transformat-o in maniera renasterii, avand in vedere ca s-au restaurat si elementele de pietrarie si s-au refacut compartimentarile din piatra ale ferestrelor de la etaj. Lucrarile de restaurare a pietrariei au fost coordonate de restauratorul Nagy benjamin (care a coordonat si lucrarile de la nr. 7, 8 si 9) si au presupus ample lucrari si in gang si in curte.

La cladirile de la nr. 11, 12 si 16 lucrarile de restaurare a pietrariei au fost coordonate de sculptorul restaurator dr. Gavril Abrihan.

La casa Haller si la mai multe alte cladiri din piatra a fost necesara restructurarea parterelor, in sensul restrangerii golurilor de la parter, care au fost excesiv largite cu ocazia amenajarii spatiilor comerciale, in perioada interbelica si dupa aceea. Noile vitrine realizate din lemn, au reluat tipologia specifica sfarsitului de secol XIX, cu antablamente la partea superioara destinate inscriptionarii firmelor.

O atentie deosebita s-a acordat refacerii pavajelor din ganguri si curti, unde s-a urmarit refacerea modelelor originale, la casa de la nr. 8 refacandu-se pavajul din piatra.

Atat la nivelul fatadelor cat si in ganguri si curti au fost remediate fisurile descoperite in urma sondajelor de parament, prin teseri si injectari.

In acesta perioada, in Piata Mare au mai fost restaurate fatadele bisericii catolice, a noului sediu al primariei (care a facut obiectul unor ample lucrari interioare), a muzeului Brukenthal si a casei Fileck.

2. 3. Reabilitarea centrului istoric Sibiu

Specifice imaginii actuale a centrului istoric Sibiu, unul dintre importantele orase ale Transilvaniei, sunt in primul rand impartirea lui in Orasul de sus si orasul de jos, precum si cele patru centuri de fortificatii medievale ale cetatii. Orasul istoric se intinde pe o suprafata pe peste 90 ha si are cca. 14.000 de locuitori. Cladirile, pietele, strazile, bisericile si zidurile medievale caracteristice acestuia s-au mentinut, in unele zone ansamblul completandu-se cu constructii in stilul gotic tarziu, baroc si contemporan. O parte din cele 1.200 de cladiri istorice s-au mentinut in stare buna dar multe altele sunt intr-o stare avansata de degradare. De-a lungul secolelor aici s-a locuit, s-a facut comert si s-au practicat mestesuguri.

Intreg ansamblul ca monument istoric, a gasit o destul de mare recunoastere pe plan international, dar o sustinere concreta pentru mentinerea imaginii medievale s-a limitat pana de curand numai la intreventii izolate. Degradarea progresiva a substantei originale, reabilitarea necorespunzatoare, densitatea mare a populatiei si conditiile precare de locuire sunt simptomele cele mai evidente ale unei periclitari masive a centrului istoric.

Cauzele acestei degradari sunt, in afara lipsei conceptelor si a documentatiilor de reabilitare insuficienta capacitate de finantare si de personal a autoritatilor locale si centrale. Lucrarile de reabilitare de pana acum au avut ca obiectiv numai imobilul in totalitate, ceea ce presupune re-cazarea temporara a tuturor locatarilor, motiv pentru care astfel de lucrari nu s-au putut concretiza. Desi in deceniile trecute reparatiile si lucrarile de intretinere curente s-au facut din initiativa locatarilor, nu s-a luat in considerare posibilitatea unei reabilitari cu participarea activa a proprietarilor si chiriasilor. Acesta este motivul pentru care, dupa incheierea fazei de orientare, ce a durat un an, in vara anului 2000 a inceput sa se deruleze Proiectul de cooperare romano-german “Reabilitarea centrului Istoric Sibiu”, intre administratia publica locala si Societatea germana pentru Colaborare Tehnica (GTZ).

Obiectivul principal al proiectului este imbunatatirea conditiilor de trai din centrul istoric Sibiu, pastrarea caracterului viu al mostenirii culturale si transformarea acesteia intr-o resursa a dezvoltarii durabile. De aceea trebuie create capacitati locale de reabilitare precum si conditii-cadru de transpunere a acestora cu un spectru cat mai cuprinzator.

Caracteristica principala a proiectului este elaborarea si implementarea de modalitati de solutionare care nu se rezuma doar la probleme arhitecturale ale orasului istoric ci si la aspectele economice, sociale si juridice. Prin revitalizarea metodelor traditionale precum si prin promovarea turismului cultural si a comertului cu amanuntul, reabilitarea centrului istoric doreste sa creeze locuitorilor noi posibilitati de castig si noi preocupari. Intr-un sens mai restrans, reabilitarea devine “continua innoire a orasului” care cuprinde promovarea economica si management local.

Proiectul dezvolta si promoveaza programe participative de reabilitare la care iau parte locatarii, autoritatile, economia locala si alte organizatii ale societatii civile. La baza acestui parteneriat sta promovarea intelegerii tuturor celor implicati in pastrarea si revitalizarea mostenirii culrurale, care reprezinta totodata o sansa pentru imbunatatirea calitatii vietii si a conditiilor de locuit.

Pana in prezent, pe parcursul derularii proiectului s-a putut realiza un aspect larg de masuri diverse, cum ar fi:

  1. Imbunatatirea capacitatii manageriale si de planificare a administratiei publice locale pentru reabilitarea orasului (ex. Consultanta privind infiintarea unui serviciu pentru zona istorica in cadrul municipalitaii; realizarea unor documentatii cum ar fi “Carta pentru reabilitarea centrului istoric”, “Programul urban de actiune Sibiu 2001-2005”, precum si “Planul de management 2005-2009” pentru nominalizarea orasului Sibiu pentru lista patrimoniului cultural mondial UNESCO);
  2. Crearea unui grup de arhitecti consultanti care sa ofere consultanta gratuita tuturor locuitorilor centrului istoric. De la inceputul derularii activitatii de consultanta s-au inregistrat peste 460 de solicitari si prin urmare au fost elaborate 358 de rapoarte de consultanta de dimensiuni diferite;
  3. Programe de promovare a executarii de proiecte in scop demonstraiv pentru o reabilitare adecvata, ca spre exemplu:

-         interventii de urgenta la cladiri degradate, masuri de combaterea igrasiei si de reabilitare a acoperisurilor si a fatadelor (in cazul a 70 de cladiri s-au executat intrevntii);

-         imbunatatirea conditiilor de locuire, in special prin amenjarea de bai (10 cazuri de modernizare);

-         restaurarea de porti istorice reprezentative (pana acum s-au restaurat 65 de porti).

Prin toate programele de subventionare trebuie promovate solutii eficiente din punct de vedre economic dupa principiul :din aproape in aproape”, in locul unei “reabilitari complete”, dupa cum s-a obisnuit pana acum.

Cu incepere din vara anului 2004, in cadrul programului de cooperare finaciara cu Romania, Ministerul Federal German pentru Cooperare Economica si Dezvoltare (BMZ) a pus la dispozitie prin intermediul bancii Germane de Reconstructie si Dezvoltare KfW un fond in valoare de 1.5 milioane Euro, pentru lucrari de reabilitare pentru interventii la cladiri cu degradari severe si pentru interventii la cladiri cu degradari severe si pentru imbunatatirea conditiilor de locuire.

  1. Perfectionarea specialistilor in mestesugurile traditionale (ex. Cursuri de pregatire profesionala cu aplicatie practica-“training on the job”) precum si specializarea arhitectilor, a inginerilor si a dirigintilor de santiere.
  2. Publicatii precum “Indrumarul pentru regulamentul local de urbanism al zonei istorice Sibiu”, brosuri de specialitate cu privire la masuri de combaterea igrasiei, la pavaje din piatra naturala, etc. Astfel arhitectilor proiectanti si proprietarilor nu le-a fost prezentata doar necesitatea executiei masurilor de reabilitare, ci si solutiile corecte din punct de vedere constructiv si adecvate pentru monumente istorice, sensibilizandu-I astfel pentru resonsabilitatea fata de valoarea istorica a cladirilor.
  3. Participarea activa a populatiei, mai ales a proprietarilor si chiriasilor prin intermediul consultantei, al sedintelor si al sprijinului la masurile de autoasistenta.

2. 4. CONCLUZII

Numeroasele masuri au dus la crearea unei atmosfere de incurajare a populatiei si a principalilor beneficiari institutionali si particulari, precum si la initierea de activitati cuprinzatoare de conservare a cladirilor si de reabilitare a centrului istoric in afara programelor de reabilitare.

Pentru proiect s-a prevazut o cooperare pe un interval de mai multi ani, perioada de derulare fiind planificata pana in anul 2008. Au incepere din martie 2007 “Proiectul de cooperare” se va transforma intr-o institutie de drept roman care va continua activitatea de succes o dezvoltare durabila a centrului istoric.

BIBLIOGRAFIE

Dr. Arh. Gheorghe, CURINSCHI VORONA, Centrele istorice ale oraselor, Editura Tehnica, 1967, BUCURESTI

ISTRATE, Angel, Piata Mare. Cercetari arheologice, Editura Altip, 2007, ALBA IULIA

Daniela, MARCU ISTRATE, Sibiu. Piata Huet. Monografie arheologica, Editura ALTIP, 2007, ALBA IULIA

SECOLUL 21,1-6, Sibiu, o capitala culturala, Editura Uniunea Scriitorilor din Romania, 2007, BUCURESTI

Arhitext, Sibiu capitala culturala a anului, ANUL xiV, nr. 01-02 (167-168)

http://www.sibiu.ro/index.php

http://www.gtz.sibiu.ro/

http://www.jurnal.muzeulastra.ro/1011/turnusfat.html

[1] ISTRATE, Angel, Piata Mare. Cercetari arheologice, Editura Altip, 2007, ALBA IULIA, pag. 14

[1] ISTRATE, Angel, Piata Mare. Cercetari arheologice, Editura Altip, 2007, ALBA IULIA, pag. 13

[2] ISTRATE, Angel, Piata Mare. Cercetari arheologice, Editura Altip, 2007, ALBA IULIA, pag. 14

[1] DOCUMENTE DE ARHITECTURA DIN ROMANIA, 10-11, Ansamblul urbanistic central al orasului Sibiu, Editura Didactica si Pedagogica, 1964, BUCURESTI

[2] DOCUMENTE DE ARHITECTURA DIN ROMANIA, 10-11, Ansamblul urbanistic central al orasului Sibiu, Editura Didactica si Pedagogica, 1964, BUCURESTI

[3] ISTRATE, Angel, Piata Mare. Cercetari arheologice, Editura Altip, 2007, ALBA IULIA, pag. 9

[4] Topografia 1999, pag. 118

[5] ISTRATE, Angel, Piata Mare. Cercetari arheologice, Editura Altip, 2007, ALBA IULIA, pag. 12

[1] ISTRATE, Angel, Piata Mare. Cercetari arheologice, Editura Altip, 2007, ALBA IULIA, pag. 9

[2] ISTRATE, Angel, Piata Mare. Cercetari arheologice, Editura Altip, 2007, ALBA IULIA, pag. 9

Be Sociable, Share!